Plantarea vinetelor: când și cum să plantezi vinete pas cu pas

Când vorbim de vinete, ne referim la legume originare din Orient care se caracterizează prin a fi foarte delicate și hrănitoare. Având în vedere că au o aromă foarte bogată și proprietăți benefice pentru organismul nostru, nu este de mirare că s-au răspândit în toată lumea. În plus, există multe rețete în care sunt folosite aceste legume delicioase, deoarece aroma și textura lor le fac foarte versatile în bucătărie. Pentru a le putea savura acasă, îți explicăm când și cum să semănăm vinete.

Plantarea vinetelor este de fapt mai ușor decât ar părea. Nici măcar nu ai nevoie de grădină sau de un petic de legume pentru a crește vinete, este posibil să le cultivi și în ghivece. Dacă doriți să creșteți aceste legume delicioase, vă recomand să urmați ghidul nostru pas cu pas.

Lucruri de luat în considerare atunci când cultivați vinete

Când se plantează vinetele?

Înainte de a explica cum să semănăm vinete, să aflăm când să o facem. Această sarcină se face cel mai bine la sfârșitul iernii în paturile de plantare (răsadrui). După aproximativ trei luni, când au ajuns la o dimensiune mai mare, putem vinetele semănate în rânduri. Două luni mai târziu putem culege primele roade. Prin urmare, recoltarea acestor fructe minunate are loc din vară până în toamnă.

Deoarece aceste plante ajung să ocupe mult spațiu în lățime, este foarte important să lăsați o distanță de aproximativ șaizeci de centimetri între ele și optzeci de centimetri între liniile de plantare. Odată ce am introdus plantele în găurile pe care le-am făcut în pământ, trebuie să adăugăm compost și gunoi de grajd. Cel mai bine este dacă solul este alcătuit dintr-o cantitate considerabilă de compost. De asemenea, este indicat ca solul să fie umed. De menționat că vinetele au nevoie de multe ore de soare și temperaturi peste zece grade. Udarea trebuie să fie abundentă, mai ales când încep să apară primele fructe.

Sfaturi pentru semănat vinete

Când cultivați vinete, există câteva sfaturi pe care ar trebui să le urmărim pentru o recoltă mai reușită. Odată ce plantele au atins o înălțime de jumătate de metru sau mai mult, cel mai bun lucru de făcut este să le legați (suspendați) pentru a le împiedica să se lipească de pământ și să ajungă să aibă probleme de umiditate.

Un alt truc pentru a îmbunătăți cultivarea vinetelor este să subțiezi planta. Dacă scoatem frunzele inferioare și interioare, planta va avea o ventilație mai bună și mai multă lumină, ceea ce va ajuta la dezvoltarea ei corectă.

Cum să semănați vinete acasă, pas cu pas?

Deși este adevărat că vinetele au nevoie de spațiu considerabil pentru a crește, nu este esențial să aveți o grădină sau o livadă pentru a le crește. De asemenea, le putem planta într-un ghiveci mare și le putem păstra pe terasă sau chiar pe balcon. Ceea ce este vital pentru aceste legume este să mențină solul fertil și umed. În plus, această legumă are nevoie de multă lumină solară, deoarece provine din zone de obicei calde.

Primul lucru de făcut este să achiziționați semințele sau să le extrageți din fructele coapte. Spălați-le apoi cu apă, scurgeți-le și lăsați-le să se usuce pe hârtie aproximativ trei zile. După ce sunt uscate, trebuie să facem o gaură în pământ. Aceasta ar trebui să aibă aproximativ 1,25 cm adâncime. Pune două semințe în gaură și apoi acoperiți cu pământ. Mai rămâne doar să așezi ghivecele într-un loc însorit, cald și să menții planta umedă. Plantele vor germina în timp de aproximativ zece săptămâni. Când ajung la o înălțime de cincisprezece centimetri, este timpul să le transplantăm într-un ghiveci mai adânc. Cu toate acestea, acest lucru ar trebui făcut numai dacă vremea este suficient de caldă.

O altă opțiune ar fi să achiziționați răsaduri dintr-o pepinieră sau grădină de legume. În acest caz, le putem planta direct în ghiveciul final. Acesta ar trebui să aibă o capacitate de aproximativ treizeci de litri și o adâncime echivalentă cu 25 de centimetri. De asemenea, trebuie să avem în vedere că fiecare vinete va avea nevoie de un spațiu de minim 30,5 centimetri pentru a crește bine. Este important ca ghiveciul să aibă un drenaj bun pentru a preveni îmbolnăvirea rădăcinilor.

Cum să plantezi vinete pas cu pas

În cele ce urmează vom explica pas cu pas cum să semănați vinete într-un mod ușor. Făcând-o corect și îngrijind corect planta, vom putea să ne recoltăm vinetele.

1. Semănat: Semănați mai întâi semințele așa cum este explicat mai sus.
2. Transplant: Când au ajuns la o înălțime suficientă, transplantați plantele într-un ghiveci potrivit. Dacă alegem să cumpărăm direct răsadurile, le putem planta în ghiveciul final și putem economisi însămânțarea și așteptarea. Ghiveciul trebuie să conțină pământ cu suficient compost. Cel mai bine este să utilizați următorul amestec: două părți de pământ și o parte de nisip. Astfel putem controla mai bine umiditatea. La transplantare, solul trebuie umezit, iar răsadul trebuie așezat cât mai vertical posibil. De asemenea, este indicat ca oala să fie din ceramică mai degrabă decât din plastic, deoarece va reține mai bine căldura. În plus, sunt de obicei mai grele, ceea ce îi va ajuta să susțină mai bine greutatea vinetelor coapte.
3. Amplasarea ghiveciului: Deoarece vinetele necesită multă căldură și lumină, cel mai bine este să plasați ghiveciul într-un loc foarte însorit și cald.
4. Recoltarea: Această sarcină trebuie făcută înainte ca legumele să fie complet crescute. Cât despre vinete, vom ști că sunt gata atunci când pielea lor este strălucitoare. Când recoltați vinetele, trebuie să o faceți tăindu-le fără să trageți de legumă.

Pentru ultimul pas trebuie să avem în vedere că timpul necesar recoltării vinetelor va depinde în principal de soiul pe care îl cultivăm.

Acum știm când și cum să semănăm vinete, trebuie doar să ne apucăm de treabă pentru a ne bucura de aceste legume delicioase!

Mai multe înformații despre cultura de vinete

Familia: Solanaceae

Origine geografică: India

Productie medie: 25-30 t/ha (camp deschis) si 35-50 t/ha (sera)

Caracteristicile botanice ale vinetei:

• Planta cu tulpina erecta, erbacee sau partial lignificata (suffrutix), ramificata
• Înălțime: în medie 70-80 cm (poate chiar depăși 100 cm)
• Frunze: late, păroase
• Flori: hermafrodite (cu organele masculine și feminine împreună) destul de mari, în comparație cu celelalte Solanacee, cu petale violete
• Fructul: este o boabă plină de semințe la maturitate și reprezintă partea comestibilă; culoarea variaza de la alb la violet intens iar forma poate fi rotunda, ovala sau alungita

Ciclul biologic al vinetei: poate dura foarte mult si in conditii normale se termina dupa 150-180 de zile si chiar mai mult; este împărțit în două faze:

1. Faza vegetativa: trece de la transplant pana la aparitia primei flori (durata variabila de la 50 la 80 de zile)
2. Faza de productie: se refera la procesele reproductive (durata variabila)

Prima recoltă are loc la aproximativ 80-90 de zile de la transplantare

Nevoile de mediu ale vinetelor:

• Clima: este o plantă tipică mediilor cu climă temperat-caldă iar dintre Solanacee (ex. roșii, ardei, cartof) este cea cu cele mai mari cerințe termice; nu suportă frigul și umiditatea (optim 65-75%)
• Temperaturi: cele favorabile creșterii variază între 15-18°C noaptea și 22-26°C ziua
  • 25-32°C favorizează creșterea plantei în stadiile incipiente de creștere
  • 18°C optim pentru creșterea rădăcinilor
  • 20°C pentru fertilizarea florii
  • 36-40°C au efecte negative
  • Temperatura biologică minimă de 9-10°C la care încetează toată activitatea vegetativă
  • Sub 14°C creșterea este încetinită
  • Sub 0-2°C există daune ireversibile cu posibilă moarte a plantei
• Lumină: nu este potrivită pentru o intensitate redusă a luminii, care poate avea efecte negative asupra fructificării
• Sol: adaptabilitate largă dar garantează cele mai bune rezultate în soluri afânate (prevalența nisipului pe argilă), moi și cu capacitate mare de apă; rezultate excelente in soluri foarte fertile bogate in materie organica; preferă solurile de reacție neutre sau subacide (pH 5,5-7,2); tolerează, de asemenea, salinitatea ridicată a solului, dar cu cât aceasta crește mai mult, cu atât producțiile scad; solurile compactate sunt nefavorabile

Îngrijirea culturală a vinetei:

• Lucrări de pregătire a solului: efectuați lucrări la o adâncime de cel puțin 40 cm
• Mulcirea: pământul poate fi acoperit cu foi de material plastic opac la lumină (de asemenea degradabil) sau cu paie.
• Irigații: mai rezistente la secetă decât alte solanacee; în faza de fructificare necesită rezerve constante de apă datorită transpirației mari; la udare este necesar să se evite umezirea frunzelor pentru a evita dezvoltarea bolilor fungice și a posibilelor arsuri ale fructelor din cauza efectului lent al picăturilor; in conditii de stres hidric fructele sunt mai mici si pot capata un gust amar si picant; se preferă sistemul de irigare prin picurare
• Îngrășăminte: nevoile nutriționale ale vinetei sunt mari mai ales în faza de coacere. Se dezvoltă foarte bine în soluri fertile bogate în materie organică. Pe lângă azot, fosfor și potasiu, calciul și magneziul au o importanță considerabilă. Microelemente precum cuprul, borul și manganul sunt, de asemenea, necesare în mod semnificativ, chiar dacă în doze reduse. Dacă solul pe care urmează să fie cultivat nu este fertil, este necesar să se adauge elemente nutritive în cantități mari, chiar și sub formă de materie organică (toamna se adaugă gunoi de grajd matur sau compost în doze de 30-50 q/1000 m2).

Exemplu de plan de fertilizare: doze la 1000 m2

* datele prezentate sunt pur orientative și pot da naștere la diferite producții în diferitele terenuri (cu diferitele ape de irigare) și în diferitele localități.

• Înainte de transplant, dacă este posibil, se pot adăuga 26% azotat de amoniu (25 kg/1000 m2), superfosfat triplu (17 kg/1000 m2) și sulfat de potasiu (48 kg/1000 m2). Apoi, ca acoperire, trebuie să aplicați îngrășăminte așa cum este descris mai jos:
• După transplant:

1) Prima fază: de la transplantare până când fructul atinge dimensiunea unei nuci.

• azotat de calciu 2 kg
• fosfat de uree (acid) 1 kg
• azotat de magneziu 1 kg
• fier la doze de 6% indicate pe etichetă
• dozele de microelemente indicate pe etichetă

Iriga o data cu apa curata si o data cu apa fertilizata

2) A doua fază: de când fructul atinge dimensiunea unei nuci până la 15 zile înainte de recoltare (adică până când fructul este puțin mai mic decât dimensiunea pieței).

• azotat de calciu 1 kg
• fosfat de uree (acid) 500 g
• azotat de potasiu 2,5 kg
• azotat de magneziu 200 g
• fier EDDHA în doze de 6% indicate pe etichetă
• dozele de microelemente indicate pe etichetă

Iriga o data cu apa curata si o data cu apa fertilizata

3) A treia fază: chiar înainte de recoltare și pe tot parcursul fazei de recoltare.

• fosfat de uree (acid) 500 g
• azotat de potasiu 2 kg
• sulfat de potasiu 1 kg
• sulfat de magneziu 200 g
• fier la doze de 6% indicate pe etichetă
• dozele de microelemente indicate pe etichetă

Iriga o data cu apa curata si o data cu apa fertilizata

După prima recoltă, se repetă a doua fază de fertilizare, alternând cu a treia fază.

Rotația: poate fi precedată sau urmată de toate culturile legumicole din ciclul iarnă-primăvară; fiind o cultură foarte „voroasă”, după defrișare este necesară refacerea elementelor nutritive din sol pentru a satisface nevoile culturilor ulterioare.

Culturi intercalate: sunt relevante doar în grădinile suburbane și familiale; cultivare favorabilă împreună cu varză, fenicul și salată verde.

Transplantarea vinetei:

• Densitatea plantelor:
  • în seră: 1,5-2 plante/m2
  • în câmp deschis: 2,5-3 plante/m2
• Distanță:
  • intre randuri: 80-120 cm
  • pe rând: 40-60 cm
• Perioada de transplant:
  • în seră: transplant pe tot parcursul anului
  • in camp deschis: primavara (la primele temperaturi blande peste 15-16°C ) si vara; în România nu înainte de aprilie, chiar mai.; 

Tăiere verde vinete:

• defoliere: constă în eliminarea frunzelor bazale îngălbenite, cele aflate în contact cu solul care pot fi vehicul al bolilor fungice deoarece împiedică o bună aerisire a vegetației.
• eliminarea lăstarilor laterali; poate fi de interes:
  • lăstarii bazali adesea sterili ( feminilizare )
• Eliminarea unor vârfuri vegetative pentru a favoriza o mărire mai rapidă a fructelor prezente sau, efectuată la scurt timp după transplantare pentru a stimula creșterea lăstarilor axilari.
• Tăierea de sfârşit de ciclu: constă în eliminarea, la sfârşitul ciclului de producţie, a principalelor ramificaţii pentru a stimula planta să emită lăstari noi pentru a întineri planta şi a începe o nouă producţie; in acest caz este necesara irigarea si fertilizarea (cu azot) din abundenta

Suporturi la vinete:

• În câmp deschis: ancorarea la suporturi este rar deoarece planta se susține bine; a se adopta numai în cazul soiurilor foarte viguroase (de ex. Seta, Baffa)
• În seră: utilizarea bretelelor ar putea fi necesară pentru a preveni ruperea ramurilor care nu sunt foarte solide (în seră, lignificarea este foarte scăzută) sub greutatea fructelor, folosind fire metalice sau sfori de plastic

Tratamentul florilor de vinete cu regulatori de creștere a plantelor:

Au o funcție de atașare (tranziție de la floare la fruct) și sunt importante în cazurile în care fertilizarea normală nu poate avea loc:

• temperaturi scăzute
• excesul de umiditate
• dificultate in transportul polenului (mai ales in sere) din cauza lipsei vantului sau a insectelor polenizatoare

În aceste cazuri pot exista fructe deformate sau mici

Pentru a depăși aceste dezavantaje (frecvente în sere și nu în câmp deschis) florile deschise pot fi pulverizate cu soluții pe bază de hormoni vegetali (auxine) în doze de aproximativ 50 ppm (mg/l). Verificați întotdeauna doza recomandată pe etichetă. Faceți asta numai în seră.

Recoltarea vinetelor:

• Timp de recoltare: 12-16 săptămâni după transplantare
• Productie: aproximativ 30-35 kg la fiecare 10 m2
• De obicei, în condiții obișnuite, fructele ating maturitatea deplină la 3-4 săptămâni de la întărire (începutul formării fructelor).
• Fructul copt are o culoare intensă și strălucitoare.
• Maturarea optimă nu durează mult și dacă vinetele nu sunt recoltate imediat nu mai sunt utilizabile (pierderea strălucirii pielii care devine gălbuie la exterior, pulpă fibroasă, numeroase semințe întărite)
• Fructul trebuie recoltat cu ajutorul foarfecelor, evitându-se lacerațiile plantei și tăind pedunculul aproape de tulpină.
• După recoltare, fructul nu poate fi păstrat mult timp din cauza activității metabolice intense a țesuturilor sale
• A nu se păstra la temperaturi sub 8-9°C și mai mult de 15 zile deoarece fructele se strica

Adversitate:

• Fiziopatii:
  • Temperaturi scăzute: în faza de transplant în câmp pot provoca necroză tisulară (amână transplantul dacă temperaturile sunt încă sub 16°C) în timp ce în faza de înflorire împiedică fertilizarea
  • Temperaturi ridicate: mai ales daca sunt insotite de lipsa de apa, ele altereaza caracteristicile organoleptice ale fructului si induc depigmentarea pielii
• Paraziți:
  • Insecte:
    • Gândacul de Colorado (Leptinotarsa ​​​​decemlineata). Tratați cu: Bacillus thuringensis var. tenebrionis și kurstaki, Deltametrin, Thiacloprid, Thiamethoxam, Acetamiprid, Imidacloprid, Lufenuron.
    • Afidele (Myzus persicae, Aphis gossypii etc.): flori si frunze infestate cu afide. Se intervine cu: Pirimicarb, Acetamiprid, Imidacloprid, Thiamethoxam, Azadiractin.
    • Larve nocturne: perforare pe fruct de către larve. Tratați cu Indoxacarb și Spinosad.
    • Lyriomiza huidobrensis:  Tratați cu Cyromazină, Abamectin, Azadiractin.
    • Frankliniella occidentalis: multitudine de crestături punctiforme, cu necroză tisulară. Pot provoca deformarea fructului (uneori bifidă). Tratează cu: Acrinathrin, Lufenuron, Deltametrin, Azadiractin, Spinosad.
    • Muștele albe sau fluturele alb (Bemisia tabaci, Trialeurodes vaporariorum): frunze murdare, îngălbenite sau ofilite, infestate pe partea inferioară de mici insecte albe și candide și ouă ovale gălbui. Tratați cu Buprofezin, Imidacloprid, Pimetrozină, Azadiractin, Acetamiprid, Thiacloprid, Thiamethoxam, Pyriproxyfen.
  • Acarieni:
    • Acarienul de păianjen (Tetranycus urticae): bronzarea frunzelor și necroză acută cauzată de acarieni roșiatici. Tratați cu: Extiazox, Fenazaquin, Fenpiroximat, Tebufenpyrad, Abamectin.
  • Nematode: atacă sistemul radicular. Efectuați o geo-dezinfestare sau folosiți plante altoite
  • Melci: eroziuni și perforații de formă ovală. Momeală pe bază de metaldehidă sau metiocarb.
• Paraziți fungici:
  • Phytophthora nicotianae v. parasitica, Ph. capsici: ofilirea brusca si moartea plantelor. Prezența unei zone deprimate și necrotice de culoare verde livid. Utilizați rotații; tratamente cu saruri cuprice si Propamocarb.
  • Didymella lycopersici, Phoma lycopersici) necroza, putregaiul și descuamarea țesuturilor corticale ale gulerului și părții interioare a tulpinii. Prezența unor puncte negre mici (picnidii) pe părțile afectate. Utilizați rotații. Se intervine cu tratamente directe pe gulerul plantelor cu saruri cuprice, Thiram, Dicloran.
  • Colletotrichum coccoides: crestături pe fruct cu formarea ulterioară de pete mari de putrezire. Tratați cu săruri de cupru.
  • Alternaria porri f.sp. solani) pete necrotice cu contur neregulat sau rotunjit, rupte in centru, cu zone concentrice. Tratamente foliare cu Iprodion, saruri cuprice, Azoxystrobin.
  • Botrytis (Botriotyna fuckeliana, Botrytis cinerea): uscarea florilor. În condiții climatice umede, florile și fructele sunt acoperite cu mucegai gri.
  • Traheoverticilioza (Verticillium arbo-atrum, V. dahliae): uscare limitată inițial la sectoarele frunzelor mai bătrâne și apoi generalizată. Tulpina secţionată prezintă brunificarea vaselor lemnoase. Dezinfectarea solului. Folosiți plante altoite. Îndepărtați și distrugeți plantele bolnave.