Numiți și „păduchi de plante” sau insecte „verzi”, sunt considerați printre cei mai periculoși paraziți ai plantelor. Vorbim despre afide, insecte care sunt foarte frecvente printre plantele ornamentale și cultivate și provoacă adesea pagube estetice și economice enorme culturilor locale. Afidele aparțin unei familii de insecte numită Aphidoidea și ordinului Rhynchota, care are în jur de 68.000 de specii de insecte, inclusiv muște albe și insecte solzi. Insectele aparținând acestui vast grup de paraziți sunt foarte dăunătoare culturilor noastre, având în vedere „agresivitatea” mare și rezistența lor la metodele comune de combatere chimică sau biologică. Invazivitatea ridicată a afidelor derivă din capacitatea lor extremă de a se adapta la condiții nefavorabile și din obiceiurile lor polimorfe. Termenul de „polimorfism” indică un mod diferit de reproducere a insectei, dar și o capacitate de adaptare la diferite condiții climatice și la diferite tipuri de plante. Afidele pot fi atât olifage, cât și polifage, adică se pot hrăni cu una sau mai multe specii de plante. Dar nu numai atât: pot prefera și o singură parte a plantei sau mai multe părți. În acest caz vorbim de insectă homotopă sau heterotopă.
Caracteristici
Afidele sunt insecte lungi de aproximativ patru milimetri. Au corpul îndesat, verde, galben, negru, roz sau maro, cu capul și spatele mai mici decât abdomenul. Aceste insecte pot fi înaripate sau fără aripi. Aripile, când sunt prezente, sunt acoperite cu o venă subțire asemănătoare cu ramurile. Stadiul larvar al afidelor este reprezentat de nimfe, care trăiesc în principal pe scoarța plantelor lemnoase. Afidele au două moduri diferite de reproducere: sexuală și asexuată. În primul caz, fecundarea are loc prin împerecherea a două exemplare de sex opus, în al doilea, ea are loc doar de către femelă, care produce ouă din care se vor naște atât exemplare masculi, cât și femele, cu sau fără aripi. Reproducerea unisexuală se mai numește și partenogeneză. Femelele fără aripi, născute prin partenogeneză, vor fertiliza alte ouă, din care se vor naște și alte exemplare de ambele sexe, atât înaripate, cât și înaripate. Femelele înaripate sunt numite și „migrante”; zboară de la o plantă la alta, depunând alte ouă și favorizând răspândirea infecției.
Propagarea mare a afidelor depinde nu numai de aceste metode de reproducere, ci și de viteza de reproducere în sine și de numărul de ouă fecundate, ouă care dau viață la peste cinci nimfe noi pe zi. Acestea pot conține deja alți embrioni din care se vor forma alte insecte. Formarea stadiului juvenil al insectei are loc în decurs de o săptămână, din care se vor naște și alte exemplare de ambele sexe, atât înaripate, cât și înaripate. Femelele înaripate sunt numite și „migrante”; zboară de la o plantă la alta, depunând alte ouă și favorizând răspândirea infecției.
Periculozitatea
Afidele sunt foarte periculoase pentru plantele noastre, datorită vitezei de reproducere pe care tocmai am descris-o și a capacității de a se adapta la condițiile nefavorabile de mediu. Deși prosperă în climatele calde și uscate, afidele pot supraviețui chiar și în climatele mai reci. Ouăle lor, de fapt, sunt depuse pe scoarța copacilor, unde rămân protejate pe tot parcursul iernii, pentru a cloci primăvara. De îndată ce se nasc, nimfele se comportă ca insecta adultă: sug seva plantei. Procesul de epuizare a plantei are loc printr-o gură foarte ascuțită care privează planta de substanțele necesare supraviețuirii sale.
Plante afectate
Afidele preferă scoarța plantelor lemnoase, dar acum afectează orice specie de plante, de la cele ornamentale la cele horticole. Victimele afidelor includ trandafiri, pepeni, dovlecei, castraveți, alte legume, leguminoase (inclusiv fasole), căpșuni și pomi fructiferi. Lista ar putea continua, deoarece afidele preferă acum orice specie de plante.
Mecanismul de infectare
Afidele dăunează plantelor prin piesele bucale înțepătoare care infectează planta direct și indirect. Cu infecție directă, afida suge seva plantei slăbind-o, cu cea indirectă, inhalează saliva din parenchimul plantei transmitând virusuri mortale pentru specia afectată. Infecția afidelor este aproape întotdeauna însoțită de prezența furnicilor, care protejează acești paraziți pentru că se hrănesc cu substanța zaharoasă (roza) pe care o produc cu excrementele lor. Afidele produc cantități mari de miere, care este folosită pentru a hrăni furnicile. Se creează astfel o relație reciprocă între afide și furnici care face și mai complicată lupta împotriva acestor paraziți.
Simptomele plantelor
Simptomele infestării cu afide sunt deosebit de evidente, atât la începutul cât și în faza finală a atacului. Între timp, este ușor să distingem prezența acestor insecte datorită culorii lor aproape fluorescente și apoi pentru că planta pare foarte slabă. Seva vegetală este folosită pentru realizarea fotosintezei; primul simptom al atacului afidelor este reprezentat tocmai de îngălbenirea și ofilirea frunzelor.
Pierzând seva, planta slăbește, până când își pierde frunzele și se usucă complet. Daunele indirecte ale afidelor sunt, de asemenea, foarte grave. Virușii inhalați cu salivă provoacă formarea unor excrescențe numite „gale”. Aceste formațiuni sunt tumori ale plantelor cauzate de o creștere anormală a țesutului celular al plantei, care se micsoreaza si se deformeaza pana la blocarea dezvoltarii si productiei de fructe. Chiar și mierea produsă de afide dăunează iremediabil plantelor. Această substanță se depune pe frunze și pe întreaga suprafață a plantei, devenind pământ fertil pentru reproducerea ciupercilor parazite.
Provoacă infecție
Propagarea afidelor este cauzată de climatele din ce în ce mai uscate și aride. Deloc surprinzător, aceste insecte au o difuziune endemică tocmai în zonele temperate, unde există creșteri semnificative de temperatură cu tendință de deșertificare. Datorită adaptabilității lor ridicate, afidele rezistă chiar și la cele mai rigide temperaturi. Această capacitate de supraviețuire nu privește insecta adultă, ci nimfele, ale căror ouă sunt depuse sub scoarța copacilor supraviețuind în lunile cele mai grele. Clocirea ouălor, în schimb, are loc în lunile de primăvară sau de vară. Nașterea nimfelor primăvara este adesea anticipată de climatele temperate din regiunile mediteraneene. O altă cauză a înmulțirii afidelor este cauzată de tratamentele chimice preventive excesive, care fac insecta imuna la efectele toxice ale unor fungicide. Fertilizarea excesivă cu azot poate favoriza și o înmulțire mai rapidă a afidelor, în special a femelelor care se reproduc prin partenogeneză.
Prevenirea
Prevenirea răspândirii afidelor nu este întotdeauna ușoară, având în vedere gradul de invaziv al acestora. Totusi, in gradina de legume sau in camp poti practica cateva masuri utile care pot impiedica dezvoltarea si inmultirea acestor insecte.
De regulă, prezența afidelor este precedată de cea a furnicilor, care se hrănesc cu substanța zaharoasă (mierea) emisă de paraziți. O modalitate bună de a preveni apariția afidelor este să țineți furnicile departe cu insecticide naturale pe bază de urzici. Pentru a preveni supraviețuirea ouălor de afidă în lunile de iarnă, este indicat să ridicați temperatura solului recurgând la un mulci bun făcut cu paie sau folie de plastic.
Mulcirea nu trebuie făcută în cazul temperaturilor de iarnă prea blânde, deoarece supraîncălzirea excesivă a solului ar putea provoca moartea prematură a plantelor. În sistemele agricole intensive, în special vara, prevenirea afidelor se realizează prin înjumătățirea fertilizării cu azot și modificarea temperaturii interne a serelor. În acest fel este posibilă înjumătățirea sau eliminarea completă a potențialelor colonii de afide.
Combaterea afidelor
Combaterea afidelor se realizează prin metode naturale și sisteme chimice. Acestea nu dau întotdeauna rezultate bune, datorită rezistenței mari a acestor insecte.
Lupta chimică se realizează cu pesticide specifice. Cele mai utilizate sunt Thiaclorid, Acetamiprid și Thiamethoxam. Pesticidele precum cele menționate tocmai sunt capabile să elimine majoritatea coloniilor de afide, fără a le elimina complet. Potrivit unor studii experimentale, cel mai eficient produs pentru afide este Thiaclorid, care elimina 85% din coloniile de afide si previne reaparitia acestora. În caz de infestare severă și pe scară largă, pesticidul elimină doar 60% dintre paraziți.
Mai eficient, combaterea biologică, care utilizează insecte antagoniste ai afidelor, cum ar fi gărgărițele, chrysopas, larve de diptere, neuroptere, himenoptere, varietate de ploșnițe și unele specii de păsări, cum ar fi rândunelele.
Chiar si lupta biologica intalneste limite datorita unor sisteme de aparare ale afidelor, care secreta o substanta capabila sa-si paralizeze pradatorii.
Cea mai bună soluție de combatere a afidelor este reprezentată de managementul integrat al dăunătorilor, adică utilizarea sistemelor biologice și chimice. Pentru a obține rezultate apreciabile, pesticidele trebuie să conțină substanțe specifice pentru afide și trebuie utilizate numai după debutul infecției și nu ca măsură preventivă.
Pesticidele chimice au actiune sistemica, sunt produse sub forma lichida si pot fi adaugate in apa de irigatii in cazul tratamentelor pentru plante cu flori si in ghiveci. În plantele de câmp deschis, pe de altă parte, pesticidele sunt adăugate în apă pentru a pulveriza frunzele. Doza recomandată de produs este de 0,50 ml -0,75 ml pe litru de apă, la plante în ghiveci, și 0,75 ml – 1 ml, pe litru de apă, pentru cele din câmp deschis. Pesticidele împotriva afidelor se vând în pachete de 100 sau 200 ml.
