Ghizdei (Lotus corniculatus) este o plantă din familia botanică Leguminosae. Este prezent spontan în toate regiunile românești și este cultivat ca o excelentă specie furajeră sau de pășunat. Este denumit în mod obișnuit trifoi galben sau cu alte denumiri regionale, cum ar fi: lotus subțire, ghizdei, gura leului galben, etc.
Nu toată lumea știe că florile de ghizdei sunt bogate în proprietăți benefice, care pot fi folosite în preparatele de acasă.
Cunoaștem așadar această plantă, caracteristicile botanice, proprietățile și utilizările ei, atât în domeniul plantelor medicinale, cât și în cel agricol.
Caracteristicile botanice ale spalierului păsării
Lotus corniculatus este o specie erbacee perenă, cu rădăcină lemnoasă și rădăcină, bogată în numeroși tuberculi tipici plantelor leguminoase. Este deci o plantă fixatoare de azot, capabilă să îmbunătățească caracteristicile solului prin fixarea azotului atmosferic în sol.
Ghizdei formează un tufiș frumos, de obicei nu mai înalt de jumătate de metru. Numeroasele tulpini sunt puțin ramificate și se culcă pe pământ, cu partea terminală mai erectă. Sunt dispuse in model radial, glabre sau nu foarte paroase, si au pana la 50 cm lungime.
Frunze
Frunzele de ghizdei sunt cu puțini peri, ele au la rândul lor cinci foliole, două introduse la joncțiunea cu tulpina, celelalte purtate de un pețiol scurt. Forma variază de la oval la lanceolat, vârful este mai mult sau mai puțin rotunjit, baza este în formă de pană, culoarea este de un verde închis intens.
Flori
Inflorescența ghizdeiului este formată din trei până la șase flori, adunate pe un peduncul lung introdus la capătul crenguțelor sau în axilele frunzelor superioare. Florile au un caliciu tubular terminat cu 5 dinți subțiri. Corola, galben strălucitor și adesea acoperită cu roșu-portocaliu la exterior, este formată din 5 petale. Înflorirea este foarte spectaculoasă și are loc din luna aprilie, în funcție de zonă.
Fructe
Fructul este o leguminoasă cilindrică, dreaptă și brună. Când este complet copt, se deschide în două valve care lasă să iasă semințele de formă ovală, brun-roșcată. Acestea mențin un nivel excelent de germinabilitate. Din acest motiv planta are o reproducere naturală ușoară.
Habitat ghizdei
În starea sa spontană, ghizdeiul este comun în toată România, și îl găsim de la mare până în zona prealpină. În mediul rural crește aproape peste tot, este adesea văzut printre pietrele celor mai accidentate versanți. Datorită asemănării florilor și asonanței botanice, prezența acestuia poate fi confundată cu Spartium junceum, specie cu obicei semi-arbust.
Ghizdei ca furaj
Lotus corniculatus este o plantă excelentă pentru pășunat care, spre deosebire de lucernă, nu dă naștere la animale fenomene de meteorism. Mai mult, poate fi administrat de fermieri ca un remediu alternativ pentru viermii intestinali rezistenți la antihelmetice.
Defectul acestei plante ca iarbă furajeră este că crește încet și suferă foarte mult din cauza concurenței altor esențe. Din acest motiv, se folosește în amestecuri și nu ca pășune monolit perenă. Fânul obținut cu din ghizdei este fin și aromat, foarte apetisant pentru animale.
Cultivare ghizdei
Ghizdeiul este o cultură furajeră bună, chiar dacă utilizarea sa a scăzut în timp. Se adaptează foarte bine la diferite condiții de sol și climat. Preferă solurile proaspete și afanate, dar poate crește bine și în soluri de diferite tipuri, cum ar fi cele pietroase și uscate sau argiloase și umede.
Cerințe de mediu și tehnică de cultivare
Ghizdeiul se adaptează bine la condiții climatice și de sol foarte diferite. De altfel, rezista mai bine la excesul de umiditate din sol decat lucerna si in acelasi timp se caracterizeaza printr-o rezistenta remarcabila la conditii de seceta, incat este capabila sa asigure o productie de vara buna, chiar si in conditii neoptimale. Limitele termice ale ghizdeiului sunt aproximativ cele ale lucernei cu care este complet comparabilă din punct de vedere al rezistenței la frig. Această caracteristică și toleranța ei cunoscută față de o anumită aciditate a solului fac ca specia de ghizdei să fie potrivită pentru cultivarea în soluri organice, chiar și la munte. Valorile optime ale pH-ului sunt în jur de 6,5.
Durata ierbii pure este de obicei de 2-4 ani, dar poate varia în funcție de cerințele de rotație.
Ghizdeiul are o dezvoltare foarte lentă și este sensibil la competiție. Cea mai corectă metodă de însămânțare este pe pământ gol, fin pregătit, ferm, îngropat sămânța chiar sub suprafață. Având în vedere procentul mare de semințe dure pe care îl are de obicei ghizdeiul, trebuie reglate corespunzător cantitățile de sămânță: 10-20 kg/ha în funcție de condițiile în care se operează; în mod normal 12-15 Kg/ha pentru iarba monofită semănată pe pământ gol și 15-20 Kg/ha când este plantată în cereale de iarnă.
În cultura pură în primul an este posibilă 1 tăietură (uscată) sau 2 (irigată) cu un randament mediu în substanță uscată la tăietură de 2-3 t/ha. În anii următori sunt posibile 3-4 cosituri cu o producție totală de 6-7 t/ha de substanță uscată în mediile montane și 10-11 t/ha în mediile de câmpie irigate.
Colectarea și conservarea florilor
Partea utilă a ghizdeiului, sau medicamentul, sunt florile, care trebuie culese primăvara de îndată ce au înflorit, tăind pedunculul care poartă inflorescența. Florile trebuie uscate la umbră și într-un loc aerisit, având grijă să le mutați des. Odată uscate, acestea sunt depozitate în recipiente din sticlă sau ceramică ferite de lumină. Florile uscate pot fi păstrate și în ierbar.
Proprietăți și utilizări ale ghizdeiului
Ghizdei este o plantă umilă ale cărei flori galbene au proprietăți utile. Ele exercită în principal o activitate sedativă la nivelul sistemelor nervos și cardiac. O altă proprietate importantă este cea antispastică pe tractul digestiv.
Prezența compușilor cu cianuri ar trebui să conducă la prudență în utilizarea acestei plante, evitând preparatele pentru uz intern fără supravegherea unui bun herborist. Pentru uz extern, componentele flavonoide ale florilor exercită o activitate astringentă și antiinflamatoare asupra membranelor mucoase și a pielii. Infuzia de uz extern se prepara cu 5 g de flori la 100 ml apa, aplicand comprese inmuiate in infuzie pe zonele afectate.
Varietate și utilizare ghizdei
Utilizarea poate fi fânarea, însilozarea sau pășunatul.
Concluzie
Lotus corniculatus este o plantă erbacee perenă care crește în multe țări ale lumii. Este o plantă rezistentă și ușor de cultivat, care poate fi folosită ornamental sau pentru furaje. Rezistența sa la secetă și salinitate îl face o alegere bună pentru grădinile cu climă aridă. Lotus corniculatus este o plantă care poate fi cultivată și gestionată cu ușurință și poate oferi o sursă de hrană și ornament pentru mulți ani. Cu caracteristicile sale de rezistență și ușurință de gestionare, Lotus corniculatus este o alegere bună pentru grădinarii care doresc o plantă rezistentă, ușor de cultivat.
