Ghid complet pentru certificarea bio a produselor de origine animală în România

Agricultura ecologică a cunoscut o dezvoltare remarcabilă în România în ultimul deceniu, iar cererea pentru produse de origine animală certificate bio crește constant. Din ce în ce mai mulți consumatori sunt interesați de calitatea și siguranța alimentelor, dar și de impactul proceselor agricole asupra mediului. În acest context, tot mai mulți fermieri doresc să profite de oportunitățile oferite de piața bio, fie că este vorba de carne, lapte, ouă sau alte produse animaliere.

Certificarea bio a produselor de origine animală nu este însă un proces simplu, iar respectarea tuturor normelor impuse de legislația națională și europeană presupune efort, investiții și cunoaștere temeinică a cerințelor specifice. Participanții la acest sistem trebuie să dovedească prin documente și inspecții regulate că respectă standardele pentru bunăstarea animalelor, hrănirea, tratamentele veterinare, trasabilitatea și protecția mediului. Fermierii care reușesc să obțină această certificare se pot bucura de prețuri mai bune pentru produsele lor, acces la subvenții dedicate și deschidere spre piețele internaționale.

Ghidul de față își propune să ofere o perspectivă practică, clară și structurată asupra pașilor și documentației necesare pentru certificarea bio a produselor de origine animală în România, cu accent pe experiențe locale, exemple concrete și surse de încredere.

Pașii esențiali pentru obținerea certificării bio la animale

Obținerea certificării pentru produse animaliere bio este reglementată în România de legislația europeană (Regulamentul (UE) 2018/848 și Regulamentul delegat (UE) 2020/464) și completată de acte normative naționale. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), împreună cu organismele de inspecție și certificare acreditate de RENAR (Organismul Național de Acreditare din România), supervizează întregul proces.

1. Selectarea organismului de certificare

Primul pas concret este alegerea unui organism de inspecție și certificare autorizat de MADR, precum Ecocert, Austria Bio Garantie, Suolo e Salute sau AgroCert. Este important să analizați oferta fiecăruia, experiența, tarifele și serviciile suplimentare. Un studiu realizat de Asociația Bio România (2023) relevă că majoritatea fermierilor preferă organismele cu prezență locală activă și consultanță personalizată, pentru a evita erorile de interpretare a legislației.

2. Conversia exploatației la sistemul ecologic

Orice fermă care nu a mai fost certificată anterior trebuie să parcurgă o perioadă de conversie, de regulă între 12 și 24 de luni, în funcție de specie (de exemplu, pentru bovinele de lapte, conversia poate dura 12 luni, iar pentru ovine și caprine 6-12 luni, conform Ordinului MADR nr. 181/2012). În această perioadă, toate animalele, furajele, tratamentele și operațiunile trebuie să respecte deja standardele bio, deși produsele nu pot fi încă vândute ca „ecologice”.

Expertul în agricultură ecologică, dr. Ioan Dumitru de la USAMV Cluj, recomandă în această etapă o planificare atentă a furajării (minimum 60% din furaje să provină din producție proprie, ecologică), verificarea contractelor de aprovizionare cu inputuri certificate și o atenție sporită asupra tratamentelor veterinare.

3. Implementarea cerințelor de bunăstare animală

Animalele de fermă certificate bio trebuie să beneficieze de acces la aer liber, spații de odihnă curate, mișcare zilnică și hrănire exclusiv cu produse ecologice. Este interzisă utilizarea antibioticelor ca tratament preventiv, iar suplimentele minerale sau vitaminice trebuie aprobate pentru agricultura bio (vezi Lista EGTOP 2021 pentru suplimente permise).

Un studiu efectuat în 2022 de Asociația Crescătorilor de Animale Bio din Transilvania a arătat că, în fermele certificate, incidența bolilor scade cu aproximativ 30% datorită măsurilor preventive și a gestionării atente a igienei.

4. Trasabilitatea și gestionarea documentelor

Un element esențial îl constituie trasabilitatea completă: originea animalelor, loturile de furaje, tratamentele efectuate, mișcările animalelor și producția trebuie notate riguros. Inspectorii solicită registre detaliate, inclusiv registre de furajare, fișe de tratamente, certificate de origine și evidențe pentru fiecare animal sau lot.

Fermierul Gheorghe Dumbravă, din județul Sibiu, povestește: „La început părea copleșitor, dar după primul an am înțeles cât de mult m-a ajutat organizarea. Acum pot dovedi oricând de unde provine fiecare litru de lapte și fiecare miel livrat.”

5. Inspecția și certificarea anuală

Organismul de certificare efectuează inspecții anuale, anunțate sau inopinate, pentru a verifica respectarea standardelor. La finalul inspecției, dacă nu se constată nereguli, se emite certificatul bio, valabil un an. În caz de abateri, pot fi impuse măsuri corective, suspendare sau chiar retragerea certificării.

Un tabel sintetic al principalelor etape și termene de respectat:

Documente necesare pentru certificarea bio a produselor animaliere

Obținerea și menținerea certificării bio presupune un volum semnificativ de documentație, atât la început, cât și pe parcursul activității. Potrivit ghidului oficial publicat de MADR (2023) și recomandărilor experților din cadrul Romanian Organic Farmers Association, iată principalele acte solicitate:

1. Cererea de înscriere în sistemul de agricultură ecologică

Orice solicitant trebuie să depună la organismul de certificare o cerere standardizată, care cuprinde datele de identificare, tipul activității (crescătorie de bovine, ferme de păsări, etc.), suprafețele, numărul și speciile de animale vizate.

2. Documente de identificare și proprietate

• Copii după actul de identitate al fermierului sau reprezentantului legal
• Dovada de proprietate sau administrare asupra terenurilor și adăposturilor (contract de vânzare-cumpărare, contract de arendă, extras CF)
• Certificat de înregistrare fiscală (CUI) pentru persoane juridice

Această documentație este necesară pentru a demonstra legalitatea și trasabilitatea exploatației.

3. Planul de conversie și managementul fermei

Un document esențial este planul de conversie, întocmit împreună cu un specialist sau consultant autorizat. Acesta trebuie să descrie:

• Metodele de furajare (procent din producție proprie, surse externe)
• Calendarul de rotație a pășunilor
• Gestionarea gunoiului de grajd și a deșeurilor
• Strategiile de prevenire a bolilor

Conform USAMV București, un plan detaliat ajută nu doar la evitare penalizărilor, ci și la obținerea unor randamente mai bune, datorită măsurilor preventive integrate.

4. Registre și fișe de evidență

Orice fermier va trebui să asigure evidențe exacte pentru:

• Intrarea și ieșirea animalelor (registrelor ANSVSA)
• Hrănirea zilnică (registre de furajare)
• Tratamente veterinare și intervenții (fișe individuale sau de lot)
• Certificate de conformitate pentru furaje, aditivi, suplimente
• Facturi de achiziție pentru inputuri (semințe, furaje, dezinfectanți bio)

Aceste registre trebuie păstrate minimum 5 ani și prezentate oricând la control.

5. Certificări și avize suplimentare

În funcție de specific, pot fi cerute:

• Avize sanitar-veterinare (Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor)
• Certificat fitosanitar pentru pășuni/terenuri folosite în furajare
• Rezultate de laborator pentru analizele de lapte, carne sau ouă (criterii de siguranță alimentară)
• Documente privind bunăstarea animalelor (dovezi privind spațiul, iluminarea, accesul la aer liber)

Lista completă poate varia în funcție de specie, dimensiunea fermei și tipul de produs final (carne, lapte, ouă, miere, etc.).

Sfaturi și bune practici din teren

Fermierii cu experiență subliniază constant importanța organizării și planificării din timp a documentației. O eroare frecventă este neglijarea actualizării registrelor sau pierderea unor facturi de achiziție a furajelor, care poate duce la suspendarea certificatului. Sfatul inginerului zootehnist Ana Mureșan, consultant la AgroCert: „Recomand tuturor să folosească variante digitale pentru registre și să păstreze copii scanate ale fiecărui document important. Inspectorii apreciază ordine și transparență.”

De asemenea, este utilă aderarea la o asociație profesională sau grup de producători bio, pentru schimb de bune practici, acces la consultanță și sprijin în relația cu autoritățile. Potrivit datelor MADR, peste 65% dintre fermierii bio certificați sunt membri ai unei organizații sau cooperative.

Exemplu de calcul: Costuri și beneficii ale certificării bio animale

Pentru o fermă de 50 de vaci de lapte, costul inițial al certificării (taxe, consultanță, ajustări de adăpost, furaje bio) poate ajunge la 12.000 – 15.000 lei în primul an, potrivit Ghidului Bio România 2023. Subvențiile dedicate agriculturii ecologice (plata pe suprafață, sprijin cuplat pentru conversie, plăți pentru bunăstare) pot compensa însă aceste costuri chiar din primii doi ani, iar prețul laptelui bio poate fi cu 30-50% mai mare față de cel convențional.

Surse: MADR, Ghidul fermierului bio 2023

Riscuri și greșeli de evitat

Unii fermieri intră în sistem fără să cunoască în detaliu obligațiile și riscă să piardă certificarea din cauza tratamentelor veterinare neautorizate sau achiziției de furaje convenționale în perioade critice. De asemenea, nerespectarea perioadei de conversie sau lipsa evidențelor clare duce la penalizări financiare sau chiar la pierderea dreptului de a comercializa produse ca „bio”.

Este esențială consultarea periodică a actualizărilor legislative și menținerea unui dialog deschis cu organismul de certificare ales. MADR publică anual lista organismelor autorizate, iar legislația se poate modifica pentru a răspunde noilor cerințe europene.

Un fermier informat și organizat are toate șansele să valorifice accesul la piața bio, să obțină prețuri superioare și să contribuie la o agricultură mai sustenabilă în România. Investiția în certificarea bio nu este doar un avantaj comercial, ci o garanție a calității și responsabilității față de consumatori și mediu.